Și nu mai vreau să mai greșesc...
Nu mai vreau să mai privesc în lume, când:
Pe tine, ca un rând, te port cu dor în gând râzând.
În iubirea ce o port, în lacrimile ce se storc...
Din privire, din gândire, din iubire...
Mai ții tu minte, dragă, cum te-am cunoscut pe tine?
Într-o clasă aglomerată: mulți copii,
Tu: o simplă fată ce mă soarbe din priviri.
Îți amintești cum, de la școală,
Ca doi elevi nevinovați,
Pășeam spre casă intimidați,
Întrebându-ne ce se întâmplă?
Ce vrea viața să aducă?
Apoi dormeam cu dor îmbrățișați.
Ce distanță-i de la Soare la Pământ?
Ce distanță-i între noi și lacrimile care curg,
Ca un cuvânt după cuvânt?
Și noi plecam... Zâmbeam...
Priveam cum lumea se uita la noi ciudat,
Dar adormeam cu gândul dulce,
Visând iubirea ce aduce,
Într-un final, un cer curat.
Acum, am ajuns să te iubesc
Cum n-am iubit o altă fată,
Am ajuns să te iubesc
Cu dorul care-n piept îl cresc,
De fiecare dată când din suflet îți vorbesc.
Ești tot ce am, tot ce-am avut,
Tot ce viața, din iubire, în inimă mi te-a cusut.
Și te port ca o pecete,
În inimă și-n al meu piept,
Și cu dor, cu brațe calde,
Pe tine-acasă te aștept.
Să zburăm spre alte lumi,
Spre vieți nemărginite,
Spre iubiri necontenite...
Ce cuminte!
Ești cu mintea-n alte lumi,
Când zâmbesc și-ți povestesc,
Ce dulce glas, ce gând ceresc,
Ne leagă acum...
Ascultă-mă cum te iubesc,
Nu lua-n seamă când greșesc,
Ci ajută-mă să cresc!
Zâmbește-mi viața din priviri!
Ascunde-mă în aminitiri!
În amintiri cu gândul dulce,
Te iubesc!
Buzele: un trandafir ce șoapte-aduce,
Le doresc!
Șoaptele, ca două vise,
În cuget astăzi le păstrez.
Mă pierd în părul tău, privirea ta,
Glasul tău, iubirea ta.
Cu dorul lin ce-l port în gând,
Cu lacrimile ce le plâng,
Eu te iubesc!
Învelește-mă cu dorul tău,
Cu trupul tău, cu mintea ta,
Iubirea mea!
Când iubesc să fii cu mine,
Când greșesc să fiu cu tine.
Ești tot ce-n suflet astăzi țin,
În iubire, în gând divin.
În dorința ce ne ține,
Vreau să te unești cu mine,
Să fim ca două cobre-ncolăcite.
Cu solzii tăi pe solzii mei,
Iubirea ta, iubirea mea,
Voi fi al tău, vei fi a mea,
Șoptește-mi numai că mă vrei.
Visând iubirea ce aduce,
Într-un final, un cer curat.
Acum, am ajuns să te iubesc
Cum n-am iubit o altă fată,
Am ajuns să te iubesc
Cu dorul care-n piept îl cresc,
De fiecare dată când din suflet îți vorbesc.
Ești tot ce am, tot ce-am avut,
Tot ce viața, din iubire, în inimă mi te-a cusut.
Și te port ca o pecete,
În inimă și-n al meu piept,
Și cu dor, cu brațe calde,
Pe tine-acasă te aștept.
Să zburăm spre alte lumi,
Spre vieți nemărginite,
Spre iubiri necontenite...
Ce cuminte!
Ești cu mintea-n alte lumi,
Când zâmbesc și-ți povestesc,
Ce dulce glas, ce gând ceresc,
Ne leagă acum...
Ascultă-mă cum te iubesc,
Nu lua-n seamă când greșesc,
Ci ajută-mă să cresc!
Zâmbește-mi viața din priviri!
Ascunde-mă în aminitiri!
În amintiri cu gândul dulce,
Te iubesc!
Buzele: un trandafir ce șoapte-aduce,
Le doresc!
Șoaptele, ca două vise,
În cuget astăzi le păstrez.
Mă pierd în părul tău, privirea ta,
Glasul tău, iubirea ta.
Cu dorul lin ce-l port în gând,
Cu lacrimile ce le plâng,
Eu te iubesc!
Învelește-mă cu dorul tău,
Cu trupul tău, cu mintea ta,
Iubirea mea!
Când iubesc să fii cu mine,
Când greșesc să fiu cu tine.
Ești tot ce-n suflet astăzi țin,
În iubire, în gând divin.
În dorința ce ne ține,
Vreau să te unești cu mine,
Să fim ca două cobre-ncolăcite.
Cu solzii tăi pe solzii mei,
Iubirea ta, iubirea mea,
Voi fi al tău, vei fi a mea,
Șoptește-mi numai că mă vrei.
