Răniți de iubire

A fost odată ca-n povești,
A fost iubirea noastră toată,
Acoperită de-o prelată mată,
Într-un trist uitat trecut,
Precum un fir de ață rupt...

Trecut-au anii peste noi,
Dar eu tot nu te-am uitat,
În vise mereu te-am purtat,
În gândul meu cu dor curat,
Pe umeri, pe trup și chip te-am răbdat.

Un cer cu zmoală-am colorat.
Până am încetat să te mai caut
Și-am crezut că te-am uitat,
Oh, ce mult ne-am evitat...
"Dar nu ai cum să mă uiți vreodată"

Ne-am cusut în piept o iubire colorată,
Cu fire de argint încins în focul dragostei nestins,
"Ah, fire și copci care au durut"
Dar care nu au ținut prea mult...
S-au destrămat la prima avalanșă sentimentală...

Vai, ce multe ne separă...
Și ce multe ne atrag...
Zăpezi întregi de sentimente și dorințe;
Scaldate în oceane verzi de vise și premise...

Iubește-mă și fă-mă să tremur
Pictează-mă cu degetul tău drept
Și strănge-mă la piept când vreau să plec.
De fapt nu; pictează-mă cu toată ființa ta,
Până nu îți mai dorești să pleci...

Călăuzește-mă spre inima ta, si învață-mă să te iubesc...
"Nu lua-n seamă când greșesc, ci ajută-mă să cresc"
Ajută-mă să îți învăț pașii, ritmul pantofilor, muzica și umbra lor,
Să dansăm tango-ul vieții la umbra regretelor.
Hai să dansăm amândoi,
Să ne distanțăm de trecut și să zburăm spre vise noi;

Vise trăite la distanță,
Unul față de celălalt...
Dar ce contează?!
Când totu-n jur se dispersează...

"Ți-am mai spus că iubirea dăunează?"
E ca un drog ce acționează... vehement...
Decât să iubesc,
"Mai degrabă am alte vicii..."
"Prefer să zâmbesc..."

Avem răni în gând crestate adânc,
Pe care ni le-am cauzat râzând...
"Am vrut să spun plângând."
Dar e tot una...
Cu ce trăim
Cu ce visăm
Cu ce ne naștem
Și cu ce murim...
Cu ce sperăm să mai fim noi...
"Oare o să mai fim noi?"

Oameni noi cu vise vechi,
Cu suflet cald și doruri reci,
Poate nu ne-am schimbat deloc până la urmă;
Avem nevoie unul de altul, precum furnica de țărână...

Doar un vis

E doar durere... doar un vis...
Nu știu de ce îmi pasă...
Când mereu sunt eu cel trist...
Și sufletul mă lasă...

Mă rănești mereu... dar iert...
Nu știu de ce îmi pasă...
Durerea ce o am în piept...
Simt că mă apasă...

E iubire și durere...
E un sentiment străin...
A fost dulce și frumoasă,
dar acum e doar venin...