Precum colbul aruncat în vânt și țelul dorurilor stinse,
Sunt cel ce-n lume rătăcea, cu dorul frânt se amăgea,
pribeag al nopților destinse.
Sunt tot ce-n lume tu urăști, străin al clipelor senine,
Precum un dor pierdut în vis, sunt visul dragostei aprins,
și-o moarte plină de suspine.
