Autoportret

Sunt zeu, creat de zei prin foc și fulger,
Menit să cuget și să rumeg orice gând în ritm de tunet.

Microcosmos mi-e conștiința, generându-mi realitatea,
Universul îmi e mintea, iar infinitul jumătatea.

Prima și ultima iubire

Am întâlnit odată o fată,
Simpatică și deșteaptă,
Te admir de prima dată
Când te-am văzut.

Nu ți-am spus că te iubesc,
Deși poate îți dorești,
Nu trebuie să mai aștepți;
Îți spun acum.

Ochii tăi frumoși ca luna,
Îi visez de-atunci într-una,
Tu ești singură, doar una;
Ești a mea.

Buzele catifelate,
M-au cucerit în acea noapte,
M-a dat complet pe spate
Privirea ta.

Adorm cu gândul către tine,
Ești departe, dar în fine,
Te iubesc, știi foarte bine,
Iubita mea.

Sărutul tău nu-l pot uita,
Și, crede-mă, nici nu aș vrea
Să te pierd din viața mea,
Pentru că te iubesc.

Îmi place când mă strigi pe nume,
Facem numai lucruri bune,
Nu vreau lacrimi să se-adune,
Chiar nu doresc.

Vreau o fată fericită,
Vreau ca să te simți iubită,
Și o viață împlinită;
Cer senin.

Ne vedem doar pe la bloc,
Ne-nțelegem reciproc,
Inima îmi stă în loc
Când ne-ntâlnim.

Un sărut timid pe față,
O îmbrățișare prietenoasă,
Asta a fost prima dată,
Îți amintești?

Eu nu prea am luat în seamă,
Am crezut că ti-era teamă,
Era frig și era seară,
Dar mă dorești.

Și eu te doresc pe tine,
Știi asta chiar foarte bine,
Vreau să fii mereu cu mine,
Pentru că te iubesc.

Vom trece peste tot și toate,
Nimeni nu ne trage-n spate,
Vom fi ca sarea în bucate;
Gust divin.

Te voi iubi cât voi trăi,
Chiar și-atunci când n-oi mai fi,
Ești aleasa inimii,
Numai tu, să știi.

Chemare

Vocea ei și azi mă cheamă,
Și-mi șoptește ca să scriu
Dintr-un dor fără de teamă,
Ce mă-ndeamnă-nspre sicriu.

Am pictat tablouri mute,
Am bătut la porți de fier,
Am ascultat cuvinte surde,
Ascunse-n gândul efemer.

Acum iubesc, greșesc și tac,
Te-ascund cu dor în gândul mat,
Să nu te pierd, să nu mă pierzi,
Să nu gândești că nu iubești.

Impact holografic

Ce tăcută... ce gingașă...
Ce frumoasă este ea când mă sărută,

Și-mi șoptește: “Te iubesc!”
Ce gând ceresc... ce mult greșesc...

Apoi ea pleacă,
Ecoul ei și azi răsună în conștiința abandonată,
Ce mă poartă-n alte lumi,
Și-mi adună-n cer încet lacrimile care curg.

Dar ea zâmbește,
Lin pășește spre cuprinsul din poveste;
Îmi citește-n timp ce dorm...
Și mă trezește...

Mat

Ești iubire fără stele
Pe conștiința bolții mele;

Cânți și trează, și tăcută
În pridvorul minții goale,
În apusuri de chitare,
Și-n iubirea care moare,
Frântă și uitată-n luptă.