Cuget digital

Pervazul tras ca-n epitaf,
Extazul ca atlas,
Sarcasmul ca extras din basm,
Și-un dor de cele sfinte.

[...]

Atroce prins ca în cocon,
Egoism ca plânset,
Aforism ca-n acordeon,
Și vise fără zâmbet.

[...]

Agenda-n pumn ca bombă,
Trecut mânjit cu versuri,
Perfid miros de leșuri
Ieșind din catacombă.

[...]

Ascuțind colții ca-n piatră,
Adulți ca monștrii,
Sălbatici ca o mie de codrii,
Sau adâncimea albastră.

Idealul irealului

Apari în vis, te văd când dorm, totul pare uniform,
Și nu mai vreau să mă trezesc, prefer astfel să trăiesc,
Realitatea mi-o clădesc, deci încep să construiesc...

Te fac pe tine după chipul unui concept ascuns,
Undeva la mine-n minte, într-un loc de nepătruns.
Pun în tine bunătate, să fi blândă, să iubești.
Îți dau ochi negri, cu ei să mă cucerești...

Te fac să te simți specială, să iubești ce e frumos
Și să te îndrăgostești de un băiat cam rușinos.
Să îi spui că viața merită din plin trăită
Și fiecare zi cu el să te facă fericită...

Deși ochii tăi sunt negri, doar în ei vede culoare
Și vrea să îi fi alături pân' la ultima suflare.
Să îi spui ușor, în soaptă, cât de mult îl apreciezi
Și cu zâmbetul pe buze dimineața să-l trezești.