„Cum mulțămesc eu soartei că am scăpat de tine,
Făr-a comite, doamnă, păcatul moștenit.
Azi iarăși mă văd singur și fericit și bine!”
Dar supărat cu gândul că prea mult te-am iubit.
Va trece viața printre noi ca un râu prin două văi,
Și-atunci vom înțelege, doamnă, că iubirea dor înseamnă.
E un dor ce doare tare atunci când nu e înțeles,
Dar ca un vis în toi de noapte, dorul nu e de ales.
Și orice dor încet se stinge, vise multe azi dispar,
Și dispărem și noi din lume, ca un dulce gust amar.
Gustul tău
Gustul tău, iubirea noastră,
Chestii simple din trecut...
Îmi amintesc, privind prin viață,
La tot ce am și ce-am avut...
Gust de dor, de dor de zbor,
De iubirea ce-o iubeam,
Gust de tine, de amor,
De clipele când ne zâmbeam...
Gust pustiu, secat de sete,
Gustul ultimului drum,
Gustul gol al vieții noastre,
Gust cu dor, îl gust acum...
Chestii simple din trecut...
Îmi amintesc, privind prin viață,
La tot ce am și ce-am avut...
Gust de dor, de dor de zbor,
De iubirea ce-o iubeam,
Gust de tine, de amor,
De clipele când ne zâmbeam...
Gust pustiu, secat de sete,
Gustul ultimului drum,
Gustul gol al vieții noastre,
Gust cu dor, îl gust acum...
Iubire din poveste
Cu dor din cer, demult am scris, o poveste ca un vis, o dorință-n gând deschis; o iubire fără nume, un gând pierdut în astă lume... Însă timpul, domn distins, trezindu-mă ușor din vis, cu glasul său aproape stins, mi-a zis: „Privește!”, „Fii puternic și iubește! Chipul ei azi îți zâmbește.„
Și-am privit-o, și-am zâmbit, păsind spre ea neliniștit, neștiind ce aveam să-i zic, am prins-o-n brațe și-am rostit: „Să nu mă lași! Avem iubire-n ochii lași...”, și stând așa îmbrățișați, cu glasul ca un îngeraș, ea mi-a șoptit: „N-am să te las!”,
„Ești tot ce-n viață îmi doresc...
În iubire și în gând
În lacrimi care curg râzând...
Eu te iubesc!”
[...]
„Ești gândul meu cu tot ce pot,
Cu tot și toate-n gând te port!”
...și tremurând ușor, privind în ochii ei cu dor...
„Cu dorul ce-l avem în piept,
Cu visele ce nu se pierd”
...i-am spus ușor...
„Cu tot și toate te iubesc,
Cu tot și toate mă iubești,
În suflet vreau să te păstrez,
În cuget și în dor când plec”
...și continuam s-o strâng la piept...
E-atât de simplă și de dulce; duce eleganța-n cuget, duce dulcele-n cuvânt, din dorul vieții-n gândul sfânt, „Iubesc ce cred și cred ce sunt”, îmi spuse blând...
Și de-atunci o port în gând, în vise și în dor când plâng... numai pe ea... Cu gând deschis, cu dor aprins, cu brațe calde-n gând și-n vis, e numai ea... iubirea mea.
Și o iubesc... cum n-am iubit vreodată altă fată...
O strâng la piept cu dor ceresc, o țin aproape și-i vorbesc
Atât cât inima în piept are să-mi mai bată...
Și-am privit-o, și-am zâmbit, păsind spre ea neliniștit, neștiind ce aveam să-i zic, am prins-o-n brațe și-am rostit: „Să nu mă lași! Avem iubire-n ochii lași...”, și stând așa îmbrățișați, cu glasul ca un îngeraș, ea mi-a șoptit: „N-am să te las!”,
„Ești tot ce-n viață îmi doresc...
În iubire și în gând
În lacrimi care curg râzând...
Eu te iubesc!”
[...]
„Ești gândul meu cu tot ce pot,
Cu tot și toate-n gând te port!”
...și tremurând ușor, privind în ochii ei cu dor...
„Cu dorul ce-l avem în piept,
Cu visele ce nu se pierd”
...i-am spus ușor...
„Cu tot și toate te iubesc,
Cu tot și toate mă iubești,
În suflet vreau să te păstrez,
În cuget și în dor când plec”
...și continuam s-o strâng la piept...
E-atât de simplă și de dulce; duce eleganța-n cuget, duce dulcele-n cuvânt, din dorul vieții-n gândul sfânt, „Iubesc ce cred și cred ce sunt”, îmi spuse blând...
Și de-atunci o port în gând, în vise și în dor când plâng... numai pe ea... Cu gând deschis, cu dor aprins, cu brațe calde-n gând și-n vis, e numai ea... iubirea mea.
Și o iubesc... cum n-am iubit vreodată altă fată...
O strâng la piept cu dor ceresc, o țin aproape și-i vorbesc
Atât cât inima în piept are să-mi mai bată...
Te iubesc!
Dorul doare
Dor și patimi,
Dorm cu lacrimi,
Dorm cu tine în suspine,
Dormi în mine, în iubire,
În conștiință și-n gândire.
În tot ce am, în tot ce sunt,
În tot ce-am fost, în tot ce ești,
În lacrimi pe care nu le ștergi,
În vise și în dor când pleci.
Dorm cu lacrimi,
Dorm cu tine în suspine,
Dormi în mine, în iubire,
În conștiință și-n gândire.
În tot ce am, în tot ce sunt,
În tot ce-am fost, în tot ce ești,
În lacrimi pe care nu le ștergi,
În vise și în dor când pleci.
Sunt doar un om
...și am numai o viață pe care o mor în fiecare zi câte puțin, cu fiecare zi ce trece din ce în ce mai mult.
...și trăiesc prezentul mai mult decât orice pentru că trecutul l-am trăit, iar viitorul va urma să îl trăiesc.
...și nu am găsit niciun sens în această viață, dar chiar și lipsită de sens, am învățat să o savurez până la ultima linguriță, și e dulce.
...și într-un final voi muri și nimic nu va conta din tot ceea ce am fost, ce am făcut sau ce n-am făcut.
...și mă simt bine.
Rememorare
Ea plângea cum n-a mai plâns,
M-a prins în brațe și mi-a spus:
"Să nu iubești cum te-am iubit!"
"Să nu greșești cum am greșit!"
"Să nu mă uiți din al tău gând!"
"Să fii cu mine-n dor când plâng!"
[...]
Suspin și azi de dorul ei arzând,
ce încă bate-n piept, și doare
când mi-o amintesc plângând...
Și-ncerc să-i scriu o poezie,
Înc-un vers, o amintire,
Fragmente rupte din iubire...
dar e târziu...
Și nu se-ntoarce căci mi-a spus,
Că până-n drumul spre apus,
Mă poartă-n minte și în dor
cu capul sus...
M-a prins în brațe și mi-a spus:
"Să nu iubești cum te-am iubit!"
"Să nu greșești cum am greșit!"
"Să nu mă uiți din al tău gând!"
"Să fii cu mine-n dor când plâng!"
Și-am privit-o lăcrimând,
Gingaș, ștergându-i chipul blând,
M-a prins de mână tremurând,
Prin lacrimi calde-ncet spunând:
"Eu plec acum, dar ține minte:"
"Cu orice gând și orice dor"
"Cu vise care astăzi mor"
"Cu lacrimile care dor"
"Te port în minte"
Gingaș, ștergându-i chipul blând,
M-a prins de mână tremurând,
Prin lacrimi calde-ncet spunând:
"Eu plec acum, dar ține minte:"
"Cu orice gând și orice dor"
"Cu vise care astăzi mor"
"Cu lacrimile care dor"
"Te port în minte"
[...]
Suspin și azi de dorul ei arzând,
ce încă bate-n piept, și doare
când mi-o amintesc plângând...
Și-ncerc să-i scriu o poezie,
Înc-un vers, o amintire,
Fragmente rupte din iubire...
dar e târziu...
Și nu se-ntoarce căci mi-a spus,
Că până-n drumul spre apus,
Mă poartă-n minte și în dor
cu capul sus...
Postmeditare
Mă iubești doar în cuvinte,
şi mă doare, ține minte!
Mă înveţi să lupt, să sper,
tu, soldat cu zeci de flinte,
zaci în mine, n-am scăpare...
Trecem amândoi prin viaţă,
ne gustăm din sevă spinii,
plânge roua-n miez de noapte,
se usucă trandafirii...
Vai, ce dulce nepăsare,
îmi croiesc manta din vise,
mai am un strop de siguranţă,
cât mai sunt porţile-nchise.
Ai plecat, ai luat cu tine
tot ce-n viaţă mi-am dorit.
De la unica speranţă,
la tot ce noi am construit.
şi mă doare, ține minte!
Mă înveţi să lupt, să sper,
tu, soldat cu zeci de flinte,
zaci în mine, n-am scăpare...
Trecem amândoi prin viaţă,
ne gustăm din sevă spinii,
plânge roua-n miez de noapte,
se usucă trandafirii...
Vai, ce dulce nepăsare,
îmi croiesc manta din vise,
mai am un strop de siguranţă,
cât mai sunt porţile-nchise.
Ai plecat, ai luat cu tine
tot ce-n viaţă mi-am dorit.
De la unica speranţă,
la tot ce noi am construit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)