Povestim. Ciocnim. Pahare de vin.
Sorbim un gând senin,
Și-n dimineața cerului de carnaval, murim.
Ce suflet meschin.
Și-un plâns divin,
Plin de venin,
Să plecăm când alții vin...
Depravați prin baruri reci cu-n râs sublim,
Amețiți de un decor clandestin,
Cu drag de noi ne amintim,
După un pahar de vin...
Sau poate două de gin,
Cu un gust amar de pin,
Aluncând pe gât încet și lin,
Urmate de un firav suspin...
[...]
Ea, învelită într-o piele de satin,
Mascată de nopți albe, precum un gingaș crin,
El, deghizat în peregrin,
În drum spre Mecca; doar un simplu pelerin,
Face ce vrea, îndrumat de un aer libertin,
Își toarnă în pahar un vin dulce, rozasin,
Plimbându-și degetele prin părul ei fin,
Dar, e puțin... Nu semnifică nimic..
Chemat drept personaj masculin,
Își bea propriul viciu, uitând de al său destin,
Se ceartă cu cerul în nopți de suspin,
Căci viața-i durere și doru-i pelin,
Vin, dar totuși nu...
Mă îndrumă un suflet de nefericire plin,
De inima ta să-i fie străin!
Căci dorul când vine, cum să-l oprim?!
Purtat nopți la rând prin nori de declin,
Mă dezbin și mă îmbin,
Mă rețin și mă închin,
"Măcar un sărut de la ea să obțin."
Dar un sărut e prea puțin,
Pentru gândul său hain...
