Transcendența iubirii

O iubire a conștiinței,
Cu șoapte dulci și vise lungi,
Cu gândul clipelor rămase.
Și dorul care mișcă munți.

E o atracție ciudată,
E un gând de nedescris,
E iubirea noastră toată,
Pe falnicele culmi de vis.

Vine seara și zâmbesc,
Cu tot ce sunt, cu tot ce ești,
În vise calde și-n povești,
Te caut până te găsesc.

Te iau în brațe și plutim,
Spre cerul nostru cristalin,
Unde stelele-s de-argint,
Și dorurile nu se sting.

Cu dorințele divine,
Cu a cerului suspine,
Cu tot ce astăzi suntem noi;
Oameni simpli, oameni goi,

Desculți spre infinit pășim,
Și ca doi aștrii ne iubim,
Luminând în noaptea grea
Iubirea ta, iubirea mea.