Trecutul viitorului

Lacrimile-s caldarâm,
Calde-n gând,
Cad în rând,
Și viața trece.

Te complaci fără plăcere,
Într-un vis plin de durere,
Și ce doare!

Visele sunt trecătoare ca și hunii,
În urmă mai rămân urlând doar lupii,
Cu o mie de dorințe,
Cu o mie de răni stinse,
Focul arde.

Un ADN din ADN, conștiința trece.
Te complaci în neplăcere ca un prost.
Viața-n flăcări;
Un vis aprins cu dorul stins,
Te lasă rece,
Când în lume lași în urmă numai gene.

Rămas nocturn

Privește stelele...

Ascultă glasul nopții
și îmbrățișează necuprinsul cerului.

Învelește-te cu puful norilor
și trezește-te cu sărutul dimineții.

Eu nu voi mai fi cu tine...