Amintire

“Tu nu mă cunoști! Nu sunt eu aceea. Crede-mă, chiar nu sunt ea...” Apoi plângea... “De ce? De ce nu îl pot avea?”, suspinând se întreba... Doamne, și era ea... Singura persoană care chiar mă-nțelegea. Era ea cu-adevărat... Singura persoană pe care o iubeam, și mă iubea... M-a ajutat să cresc, ținându-mă în palma sa. M-a învățat să sper, să cred, să trăiesc fiecare clipă precum ar fi ultima... și trăiam doar pentru ea...