Vocea ei și azi mă cheamă,
Și-mi șoptește ca să scriu
Dintr-un dor fără de teamă,
Ce mă-ndeamnă-nspre sicriu.
Am pictat tablouri mute,
Am bătut la porți de fier,
Am ascultat cuvinte surde,
Ascunse-n gândul efemer.
Acum iubesc, greșesc și tac,
Te-ascund cu dor în gândul mat,
Să nu te pierd, să nu mă pierzi,
Să nu gândești că nu iubești.
