Lacrimile-s caldarâm,
Calde-n gând,
Cad în rând,
Și viața trece.
Te complaci fără plăcere,
Într-un vis plin de durere,
Și ce doare!
Visele sunt trecătoare ca și hunii,
În urmă mai rămân urlând doar lupii,
Cu o mie de dorințe,
Cu o mie de răni stinse,
Focul arde.
Un ADN din ADN, conștiința trece.
Te complaci în neplăcere ca un prost.
Viața-n flăcări;
Un vis aprins cu dorul stins,
Te lasă rece,
Când în lume lași în urmă numai gene.
