Trăim o viață în plăcere,
Lăsăm în urmă doar durere...
Și durerea-i trecătoare precum anii,
Rămân de noi copiii, pozele și banii...
Iar când toți cei ce ne cunosc,
Se duc spre alte lumi cu-n dor anost,
Noi dispărem precum n-am fost;
O frunză-n vânt căzută dintr-un paltin gros...
Și așa au trecut mii de primăveri...
Rană dintr-o rană-nsângerată,
Acoperind pământul gol cu sânge din sângele ei;
Un semn pierdut ca într-o carte ce nu se uită niciodată...
