A fost odată ca-n povești,
A fost iubirea noastră toată,
Acoperită de-o prelată mată,
Într-un trist uitat trecut,
Precum un fir de ață rupt...
Trecut-au anii peste noi,
Dar eu tot nu te-am uitat,
În vise mereu te-am purtat,
În gândul meu cu dor curat,
Pe umeri, pe trup și chip te-am răbdat.
Un cer cu zmoală-am colorat.
Până am încetat să te mai caut
Și-am crezut că te-am uitat,
Oh, ce mult ne-am evitat...
"Dar nu ai cum să mă uiți vreodată"
Ne-am cusut în piept o iubire colorată,
Cu fire de argint încins în focul dragostei nestins,
"Ah, fire și copci care au durut"
Dar care nu au ținut prea mult...
S-au destrămat la prima avalanșă sentimentală...
Vai, ce multe ne separă...
Și ce multe ne atrag...
Zăpezi întregi de sentimente și dorințe;
Scaldate în oceane verzi de vise și premise...
Iubește-mă și fă-mă să tremur
Pictează-mă cu degetul tău drept
Și strănge-mă la piept când vreau să plec.
De fapt nu; pictează-mă cu toată ființa ta,
Până nu îți mai dorești să pleci...
Călăuzește-mă spre inima ta, si învață-mă să te iubesc...
"Nu lua-n seamă când greșesc, ci ajută-mă să cresc"
Ajută-mă să îți învăț pașii, ritmul pantofilor, muzica și umbra lor,
Să dansăm tango-ul vieții la umbra regretelor.
Hai să dansăm amândoi,
Să ne distanțăm de trecut și să zburăm spre vise noi;
Vise trăite la distanță,
Unul față de celălalt...
Dar ce contează?!
Când totu-n jur se dispersează...
"Ți-am mai spus că iubirea dăunează?"
E ca un drog ce acționează... vehement...
Decât să iubesc,
"Mai degrabă am alte vicii..."
"Prefer să zâmbesc..."
Avem răni în gând crestate adânc,
Pe care ni le-am cauzat râzând...
"Am vrut să spun plângând."
Dar e tot una...
Cu ce trăim
Cu ce visăm
Cu ce ne naștem
Și cu ce murim...
Cu ce sperăm să mai fim noi...
"Oare o să mai fim noi?"
Oameni noi cu vise vechi,
Cu suflet cald și doruri reci,
Poate nu ne-am schimbat deloc până la urmă;
Avem nevoie unul de altul, precum furnica de țărână...
Răniți de iubire
