Sub cerul lin cu lună plină
Stă ea tandru și suspină
Fiindcă dorul e departe
Și mult prea multe o trag în spate.
Cu un dor de nedescris
Se apucă lin de scris,
Și scrie pagini rând pe rând,
Cuvânt după cuvânt plângând,
Dor pe dor și nopți prea albe,
Gingaș visează brațe calde
"Astăzi vreau ca să iubesc
"Să am iubirea drept ca țintă
"Să strâng la piept cu dor ceresc"
"Lăsându-mi sufletul să simtă"
Și stând așa, doar cugetând,
Ușor îi vine parcă-un gând;
"De ce sunt eu nefericită?"
"De ce dorința mi-e umbrită?'
"Eu pot alege ce-mi doresc!"
"Eu pot avea tot ce iubesc!"
Iar după această cugetare,
Lin ea cade-n meditare...
"Sunt ce cred, și cred ce sunt", își spuse blând,
"Sunt în viață doar un gând"
"Un personaj din divina poezie"
"Un simplu vis în conștiința veșnic vie"
Și lin dansând sub luna plină,
Nu mai plânge și suspină,
Ci râde cald cu dor deschis,
Fiindcă totul e un vis.
Vis divin
