Ce prind încet culoare.
Am în minte doar morminte,
Și-o dorință arzătoare.
Zbor, și cad mereu răpus,
Gustând din plin țărâna.
Astrul vieții mi-a apus,
Iar în noapte nu e luna.
O voce caldă și suavă,
Îmi răscolește ființa,
Gust din dulcea ei otravă,
Ce-mi alină suferința.
Rămas uitat și trist mereu,
Privind cu dor trecutul,
Ce am fost, nu mai sunt eu,
Dar ce sunt, e absolutul.
