Gălăgie și gândire,
O tăcere fără fire,
O să trec și peste mine,
Nevoind să plâng de bine.
Ce sarcasm! încerc să râd...
Cugetul nu-mi este gând.
Este vis fără iubire,
E o lacrimă-n gândire.
Și ce dulce dor de vise!
Ce durere-n gânduri stinse!
Toate parcă dor în vis,
Totul plânge-n paradis...
Plânge gândul, plânge scrisul,
Plânge neantul și abisul,
Plâng cu dor cerneală-n pagini,
Rând în plâns pătat de lacrimi.
Totul plânge, totul râde,
Totul e scăldat în sânge,
Totul: un tot unitar unit,
Toate trec de tot în timp...
