Cer deschis

Cu gându-ncet astăzi mă cert,

Adun cu dor aur în piept,
M-ascund într-un impas,
și plec...

Când cerul cert mă strigă lent,
Spre astre arămii mă-ndrept
Cu aripi albe de sidef,
și-un dor ce doare...

Iubirea moare...

Din dorință arzătoare,
Visele sunt numai scrum;
apun acum...

În amurgul ce mă cheamă,
Într-un dor fără de teamă,
Mă pierd de al tău piept,
și plâng...

Dorința doare...
Lacrimile-s calde-n gând,
Încet pavând al vieții drum,
cu grea răbdare...