Și cu pași mărunți, plângând, ea pornește spre mormânt.
Cu conștiința clătinată, cu privirea-ntunecată,
îmi șoptește îndurerată: sunt o fată...
îmi șoptește îndurerată: sunt o fată...
Un simplu gând în conștiința veșnic vie.
În iubire și-n cuvânt, sunt ce sunt.
În iubire și-n cuvânt, sunt ce sunt.
Iubesc ce cred și cred ce sunt, dragul meu.
Sunt iubire care cade din durere-n vise calde,
din conștiința care moare, plec plângând, un simplu gând...
