Din sfera viselor semețe,
Strigă glasul adormit;
Acel glas firav din cete,
Ce nimeni nu l-a auzit.
Cel din gheara rece-a morții,
Din infernul sumbrei seri,
Din locul unde dorm poeții,
Din locul fără primăveri.
Strig tăcut ca valul mării,
Strig tăcut să nu-i rănesc,
Strig mai cald decât toți sorii,
Strig și plâng, și mă trezesc.