→ ea zâmbește-un dor de toamnă,
dor de mamă ce te leagă-n vise dulci,
când vrei să fugi, ea te oprește,
îți prinde inima în brațe și-ți șoptește:
vreau să stai cu mine-n rai, la o vorbă,
o poveste, un dor nebun cu mii de fețe,
și cartofi din-ăia pai...
apoi dispare, pierdut cu ochii înspre mare,
începi s-o cauți, să o strigi,
să-i prinzi numele de mână,
să pășiți tăcuți spre lună,
și-n iubire s-o cuprinzi.
→ să fiți una cu pământul,
două mâini în alte mâini,
împărțind în trei sărutul.
un sărut cu gust de mare,
gust de mare dor, și sare
înspre tine ca o fiară,
devorându-ți absolutul.
vai, trecutul, trec ca lutul,
de îți trece iar prin față și-ți zâmbește,
nu te teme, ci sărută-i cald viitorul
în viile de unde-i dorul
ce te duce-n alte lumi,
și adună-n cer încet
visele pe 'nalte culmi.
→ și ea zâmbește,
lin pășește spre cuprinsul din poveste,
îmi citește-n timp ce dorm...
și mă trezește...
