Și-am privit-o, și-am zâmbit, păsind spre ea neliniștit, neștiind ce aveam să-i zic, am prins-o-n brațe și-am rostit: „Să nu mă lași! Avem iubire-n ochii lași...”, și stând așa îmbrățișați, cu glasul ca un îngeraș, ea mi-a șoptit: „N-am să te las!”,
„Ești tot ce-n viață îmi doresc...
În iubire și în gând
În lacrimi care curg râzând...
Eu te iubesc!”
[...]
„Ești gândul meu cu tot ce pot,
Cu tot și toate-n gând te port!”
...și tremurând ușor, privind în ochii ei cu dor...
„Cu dorul ce-l avem în piept,
Cu visele ce nu se pierd”
...i-am spus ușor...
„Cu tot și toate te iubesc,
Cu tot și toate mă iubești,
În suflet vreau să te păstrez,
În cuget și în dor când plec”
...și continuam s-o strâng la piept...
E-atât de simplă și de dulce; duce eleganța-n cuget, duce dulcele-n cuvânt, din dorul vieții-n gândul sfânt, „Iubesc ce cred și cred ce sunt”, îmi spuse blând...
Și de-atunci o port în gând, în vise și în dor când plâng... numai pe ea... Cu gând deschis, cu dor aprins, cu brațe calde-n gând și-n vis, e numai ea... iubirea mea.
Și o iubesc... cum n-am iubit vreodată altă fată...
O strâng la piept cu dor ceresc, o țin aproape și-i vorbesc
Atât cât inima în piept are să-mi mai bată...
Te iubesc!
