Urmașii mei să-ntrebe "cine?",
Căci, din mormânt, cu mare cinste
Nu voi întreba de tine...
M-ascund în glasul meu râzând,
M-ascund în nebunie,
Plângând, țipând și lacrimi curg,
Și gândul tot la tine...
Vis frumos -- freamăt de noapte,
Ce-mi cere-n sânge să las toate.
Vis frumos -- o grea tăcere,
Ce-mi cerne-n cuget doar durere.
[...]
Hai, iubito, cântă-mi iarăși,
Vreau cu tine să adorm,
Cântă-mi doine de iubire,
Cântă-mi doine de amor.
Cântă-mi dulce-n marș funebru,
Cântă-mi până mă topesc,
Dulce-i lacrima ce-mi curge,
Dulce-i glasul tău ceresc.
Cântă-mi dulce ființă blândă,
Cântă-mi tare și încet,
În cuget vocea-ți să-mi pătrundă,
Cu tonul mort și ritmul lent.
Cântă-mi dulce până mor,
Cântă-mi raze de iubire,
Să dansăm, în nopți color,
Vals turbat prin cimitire.
Pianul plânge doine triste,
Iubita ca-ntr-un vis zâmbește,
Glasul ei prin mii de vise,
Cugetul îmi răscolește.
[...]
Mai cântă-mi dulce, draga mea,
Mai spune-mi iarăși șoapte,
Mai luminează-mi noaptea grea,
Frumoasa-mi stea în miez de noapte.
Mai ascultă-mi iarăși glasul,
Mai zâmbește-mi cum zâmbeai,
Împletește-mi iarăși pasul,
Sărută-mă în seri de mai.
